Ce nu ne spunem când ne vorbim

Codițe împletite, legate cu funde roșii ce săreau în ritmul cadențat al saltului corpului, privind din spate, iar din față, pistrui și sprâncene încruntate de efort și concentrare maturizând chipul copilei  în pantaloni scurți și tricou fără mâneci. Când se apleca să ia piatra de jos, sprijinindu-se pe un singur picior ca un cocostârc beat care se clatină, scotea și o limbă mică de drăcușor în vacanța cea mare. Asta dacă ne imaginăm că există vacanțe pentru drăcușori, că doar ei, făcând mereu ce le trece prin cap, nu cunosc canoane sau restricții.