Monosilaba

Și, până la urmă, de ce nu? În loc să mă holbez ca un oligofren la ea, de la trei mese distanță, mă duc dezinvolt ca un bărbat în jeanși și pantofi sport și o întreb dacă pot să mă așez la masa ei.  Cafeneaua e trei sferturi goala, așa că va fi impresionată de subtilitatea mea. Mă pufnește râsul de imbecilitatea mea. Totuși, poate așteaptă pe cineva… e bizară prezența ei aici.