Bunicul

-Ce faci acolo, bunicule, după ce cotrobăi?

-Uite, voiam să ascult muzică…mi-e dor de bunica, zâmbi bătrânul.  Turandot…

-Așa rea era?

-Așa frumoasă, replică prompt, poate prea, bunicul.

-Nu înțeleg… voi, oamenii mari, bărbații, vă îndrăgostiți cu ochii?

Aroganța unui arici

Domnule, dă-mi tăria să nu te rog niciodată, cruţă-mă de nebunia oricărei adoraţii, depărtează de mine ispita unei iubiri ce m-ar dărui ţie pe veci. Fie ca vidul să se întindă între inima mea şi tine! Nu-mi doresc defel pustiurile populate cu prezenţa ta, nici nopţile tiranizate de lumina ta şi nici Siberiile topite sub soarele tău. Mai singur decât tine, îmi vreau mâinile curate, spre deosebire de ale tale care s-au mânjit pe veci plămădind această butaforie, amestecându-se în treburile insignifiante ale unui arici. Nu cer atotputerniciei tale decât respectul cuvenit singurătăţii şi chinurilor mele. N-am ce face cu vorbele tale; şi mă tem de nebunia care m-ar îndemna să le ascult. Dăruieşte-mi miracolul recules de dinaintea primei clipe, pacea pe care n-ai putut s-o înduri şi care te-a stârnit să faci o spărtură în virtual, ca să deschizi aici acest bâlci al deșărtăciunilor şi să mă osândeşti astfel la emoție – la umilinţa şi la ruşinea de a fi îndrăgostit.