Gardienii menajeriei de sticlă(1)

Încăperea era mică și cam îngustă, cu totul avea 7 metri pătrați, deși te-ai fi așteptat la un hangar la cât de multe cuști de sticlă încăpeau în ea. Păreau un fel de birou al unei societăți comerciale pe cale să-și dea duhul, căci prea domnea liniștea între pereții ei. Absența zgomotului și a mirosului îi erau caracteristice, însă dacă te concentrai, se auzea un ușor foșnit ca un tors uniform pe care niciun animal nu l-ar fi putut produce și, vag, un iz de tutun amestecat cu praf; un praf subțire, doar de două zile, fără pretenții de anticariat cu fungusul licențiat aferent.